Ea 35, eu 40, ea căsătorită, eu căsătorit, colegi de departament în bancă de câțiva ani buni, nu aveam de unde să deduc legătura care se va crea între noi.
La început, colaborarea mea cu Monica în bancă a fost una pur profesională. Eram colegi, fiecare concentrându-se pe sarcinile sale și pe îndeplinirea obiectivelor zilnice. Monica, cu experiența și dedicarea ei, se ocupa cu multă seriozitate de fiecare detaliu al activității, iar eu o respectam pentru abilitatea ei de a rezolva rapid orice problemă. De-a lungul timpului, însă, am început să discutăm mai mult, să schimbăm păreri despre diverse subiecte din afaceri, dar și despre viață în general. Conversațiile au devenit mai frecvente, iar distanța dintre noi a început să se topească.

Apoi, am realizat că în spatele profesionalismului ei se ascunde o persoană caldă, cu un simț al umorului foarte contagios. Am început să împărtășim momente mai relaxate, să ne ajutăm reciproc nu doar în problemele de muncă, ci și în provocările zilnice. În scurt timp, am observat că am ajuns să ne sprijinim nu doar ca și colegi, ci și ca prieteni. Apropierea noastră a făcut ca zilele la birou să fie mai plăcute, iar echipa noastră să funcționeze mai bine ca niciodată.
Deși fiecare dintre noi era căsătorit, am început să simțim o conexiune din ce în ce mai puternică pe măsură ce timpul trecea. Zilele la birou erau destul de formale, dar noaptea, când partenerii dormeau și liniștea se așternea în jurul nostru, conversațiile noastre se transformau într-un moment special. Începusem să ne trimitem mesaje pe telefon, vorbind despre orice – de la lucruri legate de muncă, până la gânduri mai personale, sau chiar glume și povești care ne făceau să zâmbim.
Mesajele deveneau o rutină plăcută, un moment de evadare și de apropiere, în care am început să ne deschidem unii altora mai mult decât o făceam în mod normal. Așteptam cu nerăbdare acele momente, știind că, în acele câteva clipe, totul părea mai ușor. Chiar dacă știam că suntem amândoi într-o relație, legătura pe care o aveam în acele discuții nocturne era totuși una specială, ceva ce nu mai simțisem de mult.
Pe măsură ce timpul trecea, nu puteam să nu observ că gândurile mele începeau să fie dominate de Monica. Deși știam că suntem colegi și că, la început, totul părea să fie doar o relație profesională, în adâncul meu simțeam că între noi nu era doar simplă colegialitate. Era ceva mai mult, un fel de atracție subtilă care creștea cu fiecare conversație pe care o aveam.
Monica era, fără îndoială, o femeie frumoasă, cu trăsături delicate, care îți atrăgeau atenția fără să încerce. Avea părul brunet, ce îi cădea în valuri perfect conturate pe umeri, iar chipul ei emana o frumusețe naturală, dar și o eleganță aparte. Ochii ei, cu o privire caldă și adâncă, aveau darul de a te face să te simți în largul tău, ca și cum ai fi învăluit într-o adiere blândă. Nasul mic și ușor obraznic adăuga un farmec aparte întregului ei zâmbet, care părea să dezvăluie o încredere subtilă și o dorință de a păstra misterul. Fiecare detaliu al apariției ei mă făcea să o remarc din ce în ce mai mult, iar inima mea părea să bată mai repede de fiecare dată când o vedeam sau îi trimiteam un mesaj.
Nu era vorba doar despre aspectul ei fizic, deși, cu siguranță, atracția era acolo, dar începusem să realizez că ceea ce simțeam era mult mai complex. Privirea ei, gesturile, chiar și modul în care vorbea, toate păreau să îmi capteze atenția într-un mod pe care nu îl mai simțisem demult.
Monica începuse să se îmbrace din ce în ce mai provocator la birou, alegând ținute care să sublinieze eleganța și feminitatea ei naturală. Fiecare detaliu părea să fie calculat cu grijă, dar fără a-și pierde din naturalețea și farmecul personal. Era imposibil să nu o observi, iar eu simțeam cum atracția creștea din ce în ce mai intens. Erau zile când, chiar și fără să vrei, ochii mei o urmăreau, iar gândurile îmi zburau la ea mult mai mult decât ar fi trebuit.
Începusem să ne trimitem mesaje tot mai des, discuțiile dintre noi devenind un obicei de care nu mai voiam să mă despart. De multe ori, ne întâlneam la pauza de țigară, la fel ca și înainte, dar acum fiecare întâlnire părea să capete un alt sens. Nu mai era doar despre o pauză de relaxare; acum era despre momente de liniște în care ne adunam gândurile, găsind un refugiu în prezența celuilalt. Privirile noastre se întâlneau mai des, și nu mai eram doar colegi la birou. Erau momente în care totul părea să se reducă la noi doi, iar atracția dintre noi devenea din ce în ce mai clară și mai imposibil de ignorat.
Se simțea în aer acea tensiune care creștea cu fiecare clipă, iar intensitatea era greu de gestionat. Era ceva irezistibil în felul în care ne apropiam, în modul în care comunicam fără cuvinte, doar prin gesturi și priviri, iar dorința de a fi împreună devenea din ce în ce mai puternică.
Ocazia a venit, de la sine, într-o vineri seara în care am ieșit la pub cu colegii.
Atmosfera de la pub era vibrantă și plină de energie, iar vineri seara s-a simțit ca un moment de evadare din rutina săptămânii. Lumina era caldă, cu felinare care emiteau o strălucire moale, iar muzica în surdină crea un fundal perfect pentru conversații și râsete. Pub-ul era destul de aglomerat, dar nu într-un mod deranjant, mai degrabă într-o manieră care sporea sentimentul de distracție. Aerul era ușor încărcat cu mirosul de mâncare bună, poate un preparat cu carne la grătar sau un platou de brânzeturi care circula printre mese. Fiecare masă era plină de oameni care, chiar dacă nu se cunoșteau între ei, păreau să se distreze de minune, ceea ce adăuga o senzație de comunitate prietenoasă. Monica, ca de obicei, avea un zâmbet larg și era în mijlocul discuțiilor, iar toți ne simțeam relaxați, lăsându-ne purtați de atmosfera de seară.
În colțul încăperii, cineva a început să cânte la chitară, adăugând o notă de romantism în toată agitația. Totul se simțea ca o seară perfectă pentru a te destinde și a te bucura de compania celor dragi, de râsete și de momentele simple dar plăcute pe care viața le oferă.
Eu și Monica, fiind mai în largul nostru ca niciodată, ne-am apropiat mai mult, fără să fie nevoie de cuvinte. Totul a venit de la sine, iar momentul a fost aproape imperceptibil, dar totuși semnificativ.
Picioarele noastre s-au lipit discret sub masă, un gest subtil care nu a cerut nici o aprobare, dar care a spus tot ce era de spus. Era o conexiune tăcută, poate mai profundă decât multe dintre discuțiile pline de cuvinte. Aerul devenea mai ușor de respirat, conversațiile erau mai puțin despre cuvinte și mai mult despre priviri și gesturi care transmiteau tot ce era important.
În jurul nostru, lumea părea să continue în ritmul ei, dar noi eram într-o bulă, un moment doar al nostru, în care totul părea în regulă și nimic nu mai avea nevoie de explicații. O atmosferă plină de confort și intimitate, în care berea ajuta la dărâmarea barierelor.
M-a întrebat șoptit la ureche dacă nu vreau să mergem de acolo, era tot ce aveam nevoie. Ne-am luat la revedere de la colegi la puțin timp unul de celălalt și ne-am văzut pe o străduță din spatele pubului. Mâna eo a căutat-o pe a mea, sau invers, cert e că mergeam acum împreună ținându-ne de mână ca doi îndrăgostiți. Am condus-o pe tăcute spre un hotel boutique din zonă, ne-am înțeles fără cuvinte, în câteva minute eram în cameră, doar noi doi.
Ne-am strâns în brațe, iar buzele noastre s-au regăsit, întâi timide, înfiorate, apoi pasionale, devorându-se, iubindu-se. Am început să ăi deschei bluza, sa îi sărut gâtul subțire, pieptul, sânii grei, rotunzi, de o senzualitate care te devora. Eram într-o erecție imensă, ea a simțit, mâinile ei ușoare se jucau pe pantalonii mei, mă mângâiau, mă tachinau, până când degetele au prins hotărâte cureaua și au desfăcut-o, în curând penisul meu fiind prins de mâna ei ușoaă. Degetele se jucau pe capul decalotat al pulii, care pulsa de dorință și se umezea de excitație. Atunci când părea că se va apleca să mi-o sugă, s-a întors, expunându-mi privirii un fund perfect, rotund, cu fese mari, bombate, cuprinse de benzile discrete ale unui tanga erotic.
Îi săurtam spatele, avea pielea de gâină, se excitase,tremura și suspina suav. Aplecându-se și sprijinindu-se de pat mi s-a oferit. Sărutam ca un nebun fesele ei frumoase, o lingeam între ele, coboram pe labiile groase, cu gust de femeie, acrișor, îmi plăcea și le sugeam înnebunit și intram cu limba încercând să gust cât mai mult din nectarul pizdei ei.
A spus că mă vrea, mi-am trecut penisul peste vulva ei udă, tachinând-o, băgând ușor vârful, făcând-o să mă dorească și mai tare, să se apese înnebunită în pula mea și să țipe de plăcere când am început să o pompez puternic. Mă excita să văd spatele acela frumos, fundul, mădularul meu intrând și ieșind dintre labiile care se mulau și se mișcau în ritm cu el. Am schimbat poziția, eu pe spate, ea călărindu-mă, frecându-se cu clitorisul de mine și ținându-mi pula adând în ea. Sânii erau lângă buzele mele, îi sărutam, îi sugeam și le mușcam ușor sfârcurile, Monicăi îi plăcea, sărea tare în pula mea și se uda intens. Am simțit-o cum a terminat și s-a prăbușit în brațele mele, am continuat să o fut, ieșind doar să ejaculez pe spatele ei.
Ne-am revenit din plăcerea aceea puternică, era târziu, am plecat grăbiți și încurcați fiecare spre casa lui. Nevastă-mea dormea, nu bănuia nimic, la fel probil și soțul Monicăi, ea dându-mi un mesaj scurt – mi-a plăcut, te mai vreau.
Am devenit amanți, dar timpul petrecut împreună nu ne mai ajunge. Ne futem cu disperare și voluptate, ne iubim, ne dezmierdăm. E clar că partenerii noștrii încep să se simtă neglijați, dar noi ne vrem doar unul pe celălalt. Le vom spune, vom deveni din amanți ascunși în noapte prin colțuri de București, iubiți, vrem o relație asumată. Știm doar că simțim același lucru și contăm doar unul pentru celălalt, o iubire matură, pasională.
Lasă un răspuns